Da, sunt eu, aia de dădea tema la franceză, corectam greșelile gramaticale, plângeam înainte și după orice lucrare…poate singura pe care o mai țin nervii să scrie cu diacritice… Nu am mai scris de mult timp. Parcă nici nu aveam de ce…Oare e prea târziu să reiau? O veche vorbă spune că nu.
Am petrecut o vară întregă încercând să mă conving că șirul anilor din 22 s-a încheiat. Se pare că va trebui să aștept ziua de luni pentru acest efect…Mă uitam la pozele din categoria ”Galerie foto”…E destul de ciudat și îmi vine să râd… Îmi trezesc amintiri încă vii cu toate că eu nu sunt prezentă în multe din acele poze. Momente atât de bune și faze atât de penibile s-au încurcat în lunile de școală care nu demult păreau veșnice. Ele îmi amintesc că am ratat o mare ocazie de a-mi lega prietenii mai strânse. Ășa că..nu îmi rămâne decât să zic…Liceule, bine ai venit!
Am înțeles că luni ne întâlnim cu diriga( dacă îmi permit să o mai numesc pe doamna astfel) pentru a…nu știu…a ne satisface nevoia sentimentală de a revedea cuibul din care am zburat? Aștept cu sinceră nerăbdare să vad cum o vară de neliniște a transformat pe mulți dintre noi…
Cu stimă și respect,
Ancuța
