Hai încă un post!

Că tot nu am mai scris pe blog ia să mai scriu şi eu un post despre lucrurile bune care au facut ultimul an din generală aşa de special. Nu îmi vine sa cred nici acum, cand vara se termina, ca am parasit 22′u ca elev. Acum că mai e o săptămână până la incepera mult aşteptatului, dar neaşteptatului liceu, simt că pe 13 septembrie la 8 dimineata trebuie să fiu în faţă la 22 şi nu la Buzeşti. De fiecare data când treceam pe lângă şcoala, în una din zilele toride de vara, îmi veneau în minte zeci de întâmplari frumoase. Îmi aduc aminte cu drag de drumu meu de 4 minute pana la scoala, întotdeauna cu căştile in urechi, priveam şcoala cu puţină ură, pentru că mă lua de lângă calculator. Intram cu un oarecare zâmbet pe poartă, privind grupuletele adunate prin curte cand era uşa închisă. Cand era iarna şi frig, intram pe uşă cu nasu’ îngheţat, grăbindumă spre scările din faţa clasei noastre, deseori ocupam scările reconstituind momentul istoric “Pe aici nu se trece”. Îmi aduc aminte cu drag de banca mea ruptă, unde aruncam ghiozdanu, lăsam geaca si fugeam la o bataie cu bulgari sau cu apa depinde de anotimp. Liniştea de la ore care lipsea întotdeauna, şoaptele care se auzeu până la profesor când venea vorba de ascultari, rasetele care molipseau toata clasa, supararea de pe faţa mea cand Dom’profesor de istorie mă punea sa ma tund, desenele nereuşite ale lu’ Sebi la geometrie, discuţiile interesante de la ora de muzică, glumele lu’ Sebi din mijlocul orelor, la care mă abtineam cu greu să nu rad, toate astea o să rămână în inima mea şi abea astept să ne reîntalnim cu toţii peste ani să depanăm aceste amintiri.
Dragi foşti şi actualmente colegi, deşi poate nu ne-am inteles noi excelent, poate ne mai certam noi, poate nu m-aţi suportat voi, dar o să îmi fie dor de voi.
Acum nu mai sunt C, sunt A, 9A in C.N.F.B. . Ne vedem pe 13 dupămasa la 22, să o vedem pe doamna dirigintă, să mai stăm înca odată în banca din generală, să vedem noii “Ceurişti” şi să mai fim pentru ultima oară 8C complet…

Post by Aşu